Morricone

N-am mai ascultat de ceva vreme Ennio Morricone. Astazi m-am „reintalnit” cu el si muzica lui dupa ani buni. Cinema Paradiso, Mission, Once upon a time in the West… Ce muzica superba. Si imi aminteste de inceputul anilor 2000 cand ma plimbam cu o masina printre munti si vai ascultandu-l.

Ascultand Morricone nu poti sa nu te simti mai aproape de Dumnezeu, de perfectiune, de fericire… Parca asta as fi eu cel autentic. Nu cel de maine dimineata care merge la serviciu pe o autostrada aglomerata. Iar cand ajunge la serviciu aude aceleasi sloganuri: performance, communication, plan, knowledge si zeul zeilor: management…

Un blogger Rebel din USA

Interesant ce gandesc americanii de rand pe bloguri. Au si ei rebelii lor. Intr-un fel, ceea ce scrie un Rebel anonim pe blogul lui Krugman se poate extinde la nivelul politic global. Exista coruptie peste tot. Banii se scurg prin intermediul contractorilor favorizati intr-un fel sau altul (de obicei prin licitatii suspecte). Diferenta fata de coruptia din Romania este ca in tarile dezvoltate daca este dovedita este si pedepsita drastic. Nu intotdeauna dar de cele mai multe ori.

Pe de alta parte observ ca lupta de clasa, cel putin la nivel conceptual, dainuie inca. „Ruling class” si „plebs” sunt inca concepte dominante. Vom vedea daca criza asta va avea implicatii majore la nivel socio-politic. Premisele exista…

„PK’s partisan blinders just obscure the issue… Reps and Dems both like guns & butter spending and as long as they provide enough bread and circuses the plebs will stay content.
Party affiliation is as irrelevant to the ruling class as the color of the emperor’s cloak was to roman slaves.
Just wake me when Obama has withdrawn all troops AND “contractors” from Iraq…”

http://krugman.blogs.nytimes.com/2009/06/03/the-stagflation-myth/