Amintiri de la G8/G20 – Toronto 2010

Vineri, sambata, si duminica am avut parte de ceva evenimente mai iesite din tipar in Toronto. Si asta pentru ca marii iluminati ai lumii s-au strans in aceasta urbe (si in imprejurimi) pentru a dezbate problemele stringente ale umanitati, in cadrul intalnirilor multilaterale G-8 si G-20…Primii opt lideri mondiali (sefii statelor Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, SUA, Rusia si, nu ma intrebati de ce, Uniunea Europeana) au inceput discutiile vineri in regiunea Muskoka, localitatea Huntsville, la aproximativ 170 de kilometri de Toronto. Departe de ochii lumii, int-o locatie vanatoreasca, acesti lideri s-au concentrat asupra sapte prioritati: 1) dezvoltare internationala; 2) sanatatea mamei, a noul-nascutului si copilului; 3) securitatea mancarii; 4) Africa; si 5) securitate globala. Canada, ca organizatoare a acestui summit, a propus o agenda pragmatica, orientata spre rezultate, care ia in considerare angajamentele trecute si defineste scopurile G-8 pentru viitor. Pana una-alta, ce a reiesit cu certitudine dupa aceste negocieri, este angajamentul Canadei de a acorda 2,85 miliarde de dolari programelor de sprijinire a mamelor si nou-nascutilor. Generoasa tara… In total, toate cele opt tari vor contribui cu 7,5 miliarde de dolari pentru aceste programe. S-au discutat fireste si celelalte subiecte, dar ce reiese in mod clar din aceste discutii este aversiunea contra Iranului si Coreei de Nord care, zice-se, prin programele lor nucleare, ameninta atat securitatea vecinilor cat si cea globala. [Read more…]

Avem drepturi si idei, n-avem forta si intentie

Fireste ca avem drepturi… Poate mai multe ca niciodata in istorie. Doar ca drepturile acestea nu ne-au adus sub nici o forma libertatea de expresie si gandire, decat poate aparent. Suntem liberi intr-adevar sa ne exprimam fara constrangeri, dar numai intre noi la o sueta, si strict la modul in care nu atingem interesele (economice, politice…) majore ale stapanitorilor. Exprimarea in public este controlata de corporatocratia media, asa ca “marile” idei sunt mai tot timpul adumbrite, bagatelizate, si marginalizate de catre atentii moderatori si cenzori, care detin pozitiile cheie si de forta in aceste structuri. Gandirea, de asemenea, nu este libera. Educatia pe care o primim inca de la nastere, limba pe care o vorbim, si experientele intalnite pe parcursul vietii determina modul in care gandim. Ce-i drept, daca toti acesti trei factori ar promova libertatea in sine (adica, intr-un fel, creativitatea umana neingradita, aplicata atat substantei cat si spiritului), atunci progresul uman ar fi asigurat. Problema e ca educatia (Universitatile McDonalds), limba (vezi doar jargonul asociat manelismului muzical), si propria experienta au fost pervertite la maximum (atat de media, cat si de propria ignoranta a individului), astfel ca gandirea libera si creatoare a devenit pur si simplu o raritate, in conditiile in care aceasta ar trebui sa fie abundenta, precum apa sau aerul. In esenta, abundenta gandirii libere si creatoare poate crea progress; nici intr-un caz raritatea ei. [Read more…]

Tara transformatorilor

Guvernul domnului Boc a supravietuit ieri, la limita dar previzibil, motiunii de cenzura initiate de o opozitie isterizata la maximum. Reusita puterii, sau nereusita opozitiei – nu se poate vorbi aici de success – este mai mult benefica pentru tara decat daunatoare. Nu cred ca am fi avut acum nevoie de turbulente la nivelul conducerii executive. Daca guvernul actual ar fi cazut, ne-am fi ales cu un nou prim ministru provenit tot din matca puterii, pentru ca mi-e imposibil sa cred ca Presedintele ar fi numit vreun prim ministru cat de cat convenabil opozitiei. Masurile anti-criza ar fi fost de asemenea aceleasi. Singurul lucru cu care ne-am fi ales totusi de pe urma caderii guvernului ar fi fost intarzierea aplicarii masurilor anti-criza, asa betege cum sunt, intarziere care nu ar fi ajutat nimanui…Pe fondul incercarii mobilizarii maselor impotriva actualului guvern, opozitia nu a avut alt scop decat acela de a haitui puterea si de a mai ciupi astfel din procentele electorale ale acesteia; si, probabil ca a reusit sa smulga cateva…

Este evident ca masurile propuse de actualul guvern, extrem de directe la adresa bugetarilor si pensionarilor, nu sunt in mod necesar cele mai bune. Guvernul putea desigur recurge, de exemplu, la combaterea dura a evaziunii fiscale de orice fel, la controlul strict al licitatiilor publice (adica tocmai locul pe unde se scurg banii natiunii fara ca rezultatele investitiilor sa se rasfranga asupra populatiei), sau chiar marirea taxelor cu procent pentru ca nu suntem noi campionii liberalismului economic mondial… [Read more…]

Vorba lunii – mai 2010

Din punct de vedere financiar luna mai nu a fost una deloc linistita. Grecia, ajunsa in pragul colapsului financiar, avea neaparata nevoie de sprijinul Uniunii Europene pentru a depasi acest moment critic. Odata cu Grecia, stabilitatea zonei Euro (si, probabil si indirect, insasi structura actuala a Uniunii Europene) era grav amenintata atat din exterior, de catre speculantii finaciari (teroristii la costum cum i-a denumit Barroso), cat si din interior, de catre propriile guverne europene (mai ales cele din grupul PIGS) care au cheltuit cu nemiluita banii publici in anii precedenti.

Cum Germania nu dadea semne de bunavointa fata de Grecia – mai mult, unii politicieni germani recomandau ofensator Greciei sa-si vanda cateva insule pentru a iesi la liman – a fost nevoie de mana Frantei pentru a salva Grecia. De fapt, “pumnul francez” al lui N. Sarkozy cu care acesta a batut in masa la una dintre intalnirile cu mai marii Europei, a salvat Grecia (si, poate, zona Euro) de la dezastru:

„Sarkozy went as far as banging his fist on the table and threatening to leave the euro,” said one unnamed Socialist leader who was at the meeting with Zapatero. „That obliged Angela Merkel to bend and reach an agreement.”

La numai cateva zile dupa (10 mai 2010; Sarkozy a batut cu pumnul in masa la 7 mai 2010) Uniunea Europeana propunea un plan concret de salvare a intregii zone Euro:  nu mai putin de 700 de miliarde de Euro au fost injectati in sistemele financiare europene. Aceasta actiune, pe langa efectul economic pozitiv imediat, are si o valoare simbolica colosala: intarirea crezului comun ca zona euro si Europa poate supravietui situatiei economice actuale extreme de precare si volatile.

Americanii au pompat pana acum vreo doua trilioane in bailout-uri, multe dintre ele indoielnice… Daca, sa presupunem, California ar intra in faliment, cu siguranta ca Fed ar interveni. De ce nu si UE pentru Grecia?

Selectionerul “artificial”. Elefantii (nu) protesteaza la Londra…

Cred ca nimeni nu are dubii, lumea nu sta in loc, chiar daca de multe ori ne spunem, vorba poetului, ca nu e nimic nou sub soare, sau ca orice eveniment e “o aceeasi Marie cu alta palarie”.  Lumea, da, se misca, se invarteste, se-ncovoaie, evolueaza sau involueaza. Materia si viata laolalta se inlantuie intr-un joc (aparent) fara de sfarsit sau de inceput, din care niciuna dintre stari nu pare sa cedeze. Ce e viu moare, devine materie, si ce e mort, materie bruta, se intoarce la viata intr-un fel de ciclu necircular si ezoteric.

Intr-o lume in care Dumnezeu ar fi viu, cauzele si scopurile acestui joc ar fi limpezi. El “ar fi” alfa si omega tuturor lucrurilor, inceputul, devenirea, sfarsitul, (eventual reluarea acestui ciclu), si, revenind la cunoscuta teorie a lui C. Darwin, Selectionerul divin a tot si toate. Doar ca Dumezeu a fost indepartat, nu neaparat in gandire, ci mai ales in fapte, din acest joc existential. Traim intr-o lume seculara in care avem dreptul – si o facem – de a ne fauri lumea dupa principii rationale – sa spunem… –, oricum altele decat cele strict divine. Omul (si in numele omului) creeaza lumea contemporana, fara nici un fel de determinare religioasa. Referindu-ma strict la mediu, la lumea naturala, Omul selecteaza (decide) cine traieste si cine nu, cine continua spectacolul si cine se retrage din el. El selecteaza artificial specia care-i convine si tot el decide cat, unde, si in ce fel aceasta specie trebuie sa vietuiasca. Cat spatiu mai ramane atunci selectiei naturale daca Omul coordoneaza aproape totul in jurul sau, daca acesta pur si simplu se substituie atat Naturii cat si lui Dumnezeu?

In fond, Charles Darwin nu a fost chiar atat de radical. L-a inlocuit doar pe Dumnezeu cu Natura. Natura – in trecut parte a divinitatii – la fel ca si Dumnezeu, le face pe toate, selecteaza invingatorii si invinsii, aproba ce si ce nu trebuie sa continue ciclul vietii ca specie sau ca individ. Era evident la acea vreme ca aceasta Natura detinea suprematia asupra Omului in toate privintele. Prin urmare, C. Darwin a evita sa-l puna pe Om in centrul lumii; a ales Natura, un concept la fel de abstract (uitandu-ne la el strict cu ochii ratiunii) precum conceptul de Dumnezeu.

Dar Omul i-a venit de hac si Naturii, si s-a postat in mod egoist in centrul Universului, precum Pamantul pe vremea dominatiei teoriilor geocentriste; lumea a devenit homocentrista…  Intr-un fel am regresat crezandu-ne, probabil eronat, buricul Universului. Pe un continuum al selectiei divine-naturale-umane, atotputernicia divina a fost inlocuita cu atotputernicia Naturii in acelasi mod in care aceasta din urma a fost inlocuita cu “atotputernicia” Omului.

Sub nici o forma nu se poate spune care dintre acesti trei selectioneri a fost sau este mai benefic pentru umanitate. Ce s-ar putea spune, asa la suprafata, e ca toti trei ne-au daruit atat lucruri minunate cat si groaznice. Selectionerul divin ne-a tinut strans uniti in jurul credintei, dar ne-a dat si indulgente, Inchizitie, si razboaie. Selectionerul natural ne-a dat pe noi insine in urma evolutiei, dar ne-a pricopsit si cu virusi mortali sau calamitati naturale. Selectionerul uman a facut si el multe, mai bune sau mai rele. Cele bune se regasesc in arta, stiinta, sau arhitectura bunaoara. Cele rele in Hitler, Stalin, Mao si altii ca ei…

Omul insa ar putea fi un selectioner mai nobil daca si-ar vindeca macar unele din vechile metehne. Acum cand ne-a venit randul la domnie, suntem cu mult mai egoisti si parca mai razbunatori… Utilizam cu indarjire si cruzime maneta selectiei artificiale, astfel ca nimic nu scapa nevatamat ori de cate ori calcam pe undeva (footprint). Amaratele animale salbatice de exemplu, si asa necuvantatoare si neputincioase in fata fortelor Omului, sunt sacrificate fara mila de dragul bunastarii noastre. Habitatele lor milenare sunt distruse in numele a fel de fel de idealuri, unele legitime (propria supravietuire, stiinta, etc.), altele mai putin. Totul nenegociabil, discretionar. Macar daca aceste victime ar putea protesta intr-un mod inteligibil… Daca am putea conversa cu reprezentantii elefantilor sa spunem, poate altfel le-am intelege pasurile. Dar nu cred ca vom avea prea curand parte de cativa reprezentanti ai elefantilor protestand la Londra impotriva distrugerii habitatului elefantesc… Desi, poate, daca Steve Jobs se enerveaza, cine stie daca nu va crea un alt iPad capabil sa traduca “limbile” animalelor in limba Omului… Atunci poate am putea chema elefantii la Londra la negocieri…:)