Neuitându-vă de 1 Decembrie

„Nu ştim dacă vom muri, dacă ne-o pune cineva cruce la cap, sau dacă şi-o mai aduce cineva aminte de noi”. Acestea erau temerile soldatului Lixandruoriginar din zona Bicazului, în zilele fierbinţi ale verii lui 1917, atunci când trupele române obţineau cu sacrificii uriaşvictorii la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, împiedicând astfel cucerirea ultimei provincii românesti libere, Moldova, de către armata nemţească (Puterile Centrale). Soldatul Lixandru a murit în cele din urmă în luptă, alături de sutele de mii de români sacrificaţi în această primă conflagraţie mondială. Cineva a avut grija să-i pună şi crucea la cap. Şi, aşa cum spunea un camarad de-al său, soldatul Lixandru n-a fost uitat: “Ne vor uita unii, ne vor uita alţii, dar nu ne va uita ţara asta cât îi lumea şi pământul”Acum, în preajma zilei naţionale, cineva îşi aminteşte cu siguranţă de elchiar eu, sper că mulţi ca mineţara. [Read more…]

Dincoace de dreapta si de stânga…

…suntem noi: poporul. Noi, cei care am incuviinţat a fi conduşi de aleşi, pentru că, sigur, cineva trebuie să guverneze dacă nu vrem să cădem in mrejele anarhiei, să ne de-statalizăm. Noi, cei care chiar dacă nu ştim exact care sunt diferenţele dintre dreapta şi stânga spectrului politic, punem ştampila pe una sau cealaltă aripă a păsării politice, nutrind, simplu şi inocent, speranţa că ne va fi mai bine. Noi, cei care făcând politica reală o dată la patru ani, ne vedem în restul timpului de vieţile noastre, de nunţi si botezuri, de înmormântări si parastasuri, de bunele si rele lumii, de-ale cerului si de-ale pământului. Noi, cei care înca ne bucurăm de un răsărit la mare, sau de un apus la munte, mai degrabă decât de o maşină luxoasă. Noi, cei care încă credem că nu există o legatură directă şi necesară între fericire si bani; dar credem cu tărie că există una între fericire si dragoste, intre fericire si dreptate. Noi, cei dincoace de dreapta şi de stânga… [Read more…]

Demobilizarea etnoistorica a românilor

În postarea precedentă am reprodus partajarea grupurilor (curentelor) pro si contra culturii (etnoistoriei) române, propusă de Profesorul Ilie Bădescu în lucrarea “Statul Naţional în Contextul Globalizării” (2006). În aceeasi lucrare, I. Bădescu mai vorbeşte (chiar dacă numai in notele de subsol) şi de demobilizarea etnoistorică a românilor la acest sfârşit si început de mileniu, aceasta demobilizare (falsificare a istoriei) venind de aceasta dată din exterior, prin intermediul informaţiilor false sau incomplete conţinute in dicţionare sau atlase(uri) de istorie influente: [Read more…]

Promotorii si agresorii culturii române

Citandu-l pe Profesorul Ilie Bădescu in postarea anterioara, m-am gandit ca n-ar fi tocmai rau sa revin cu inca doua postari scurte, ambele extrase din aceeasi lucrare, “Statul National in Contextul Globalizarii”, prezentata in 2006 la simpozionul organizat la Bucuresti cu tema “Globalizare si Identitate Nationala”. Aceasta prima postare, extrasa cum spuneam, din aceasta lucrare, se refera la “promotorii si agresorii culturii române”, si constituie cred eu, o partajare foarte buna intre cei care s-au pozitionat de partea culturii române (a etnoistoriei române mai exact), si cei care s-au pus de-a curmezişul ei in ultimul veac, respectiv in ultimele decenii: [Read more…]

Pierit-au grecii?

Nike este astăzi arhicunoscuta firmă transnaţională producătoare de echipament sportiv, care ne îmbracă din cap până’n picioare atunci când vrem să ne întindem oasele. A penetrat atât de profund pieţele şi minţile noastre încât foarte puţini oameni pot spune cu inima curată că n-ar avea una-două piese de acest fel prin dulapurile casei. Dimpotrivă, probabil că atât de multă lume posedă şi poartă asemenea produse încât nu se poate să nu remarcăm că, în ciuda diversităţii modelelor, echipamentul Nike a devenit realmente o uniformă sportivă la scară globală. De-atâta fugit de uniformă comunistă iată că am dat peste o alta, mai subtilă, mai colorată, dar tot uniformă… [Read more…]