Încă de pe băncile familiei

Am tot auzit vorbe cum că odraslele noastre nu ar mai avea modele sănătoase de unde să se inspire. Că “imagistica” ubicuu-diversificat-televizată le oferă exclusiv modele de scandalagii cu a(i)urituri la gâtlej, ticăloşi şi hoţi cu case si maşini somptuoase, sau curviştine cu pretenţii academice. Că nu mai poţi să le oferi copiilor, în familie, un model de urmat in viaţă din cauza poluării morale, exterioare familiei, care a năpădit seminţia românească de la vlădică la opincă, şi care işi va pune in cele din urmă amprenta asupra comportamentului copiilor mai cu seama decât familia insăsi. Că nu mai e nimic de facut: copiii nostri vor deveni ceea ce sistemul de valori exterior le dictează. [Read more…]

Şcoala Românească: Serbare de Marţisor cu copii cântând în cor

O legenda milenara ne spune ca a treia zi dupa Martisor, Baba Dochia s-a scuturat de cel de-al treilea cojoc din cele noua (sau doisprezece) cojoace purtate de zeita agrara, o stra-amintire a Marii Zeite a Pamantului (Iuno – sau Diana dupa altii – in panteonul roman, sau Hera in cel grec), in pelerinajul ei magic catre crestele muntilor. Pacalita ritualic de nora sa, care i-a adus fragi din padure in aceasta perioada inca a anului inca hibernala, ajutata fiind de Dumnezeu, Baba Dochia a ales calea pasunilor carpatice mai devreme decat fortele pamantului si aerului ar fi recomandat-o. Cum ploaia si lapovita au cazut insidios peste cojoacele Dochiei ingreunandu-le, aceasta s-a lepadat treptat de ele, unul cate unul in fiecare zi. Des-cojocarea Dochiei nu a fost de bun augur pentru ca, de-abia lepadata de ultimul cojoc, razbunatoarea iarna s-a pogorat peste zeita cu un frig napraznic inghetand-o. Legenda ne mai spune ca Baba Dochia s-a transformat intr-o stanca – stana – de piatra; care poate fi zarita si azi, pentru cei care stiu sa vada cu ochii ascunsi ai inimii. Iar o stanca, cu toata raceala ei aparenta, nu e de ici de colea. [Read more…]