Onoarea, fotbalizarea spaţiului politic si lecţia cimerienilor

Motto: “Dar nici mulţimea nu dorea să asculte de regi şi nici regii nu au dorit să dea ascultare mulţimii.” – Herodot

De trădători, spre deosebire de morţi, numai de rău. Nu cred sa existe pe faţa pamântului o categorie de oameni mai decăzută decat cea a tradatorilor. Mortul, dacă a fost un om bun, desi petrecut până la groapa, măcar pleacă singur unde o pleca, in raiul creştin sau în lumea umbrelor cum îi spunea Homer vieţii de după. Trădătorul în schimb, deşi nu moare de-a binelea, pe lângă ca işi ucide ireversibil propria onoare, faţa lui către lume, dă cu barda adânc in relaţia intimă cu celălalt, faţa trădatului si a trădătorului deopotrivă către lume. Ne-mort cum e nici viu nu mai e, e mai degraba un nimic; un om de nimic cum i se mai spune in popor. Tragedia lui e ca nu mai are nici unde pleca. Unde sa se mai duca saracul asa, nici mort nici viu, ca nici Bunul nici Raul nu stiu cum si de unde sa-l ia. Suspendat intre lumi, nu-i ramane sarmanului proditor decat asteptarea unei sentinte izbavitoare care sa-l elibereze din starea de nimic in care a ajuns. Insa uitarea si iertarea – inclusiv cea inalta, dostoievskiana – anevoie lucreaza in acest caz. Oricata bunavointa si iubire ar fi investite ulterior actului tradarii, relatia dintre cele doua persoane nu se mai poate recladi: fata tradatorului si fata relatiei dintre tradator si tradat vor ramane mereu brazdate de cicatricea tradarii. [Read more…]

Ce sunt Posturile?

Suntem in Săptămana Patimilor. Sfârsit de post, aproape de Înviere. Dar ce este sau ce ar trebui să fie un post? Nicolae Iorga, in cartea Pentru Ţăranul Român, ne oferă un răspuns:

“Postul cel mare a început. Odată oamenii noştri cu adevarata credinţa creştinească întrebuinţau aceste săptămani inaintea Paştelor pentru curaţirea sufletului prin fapte bune, prin milostenii, prin rugăciuni necontenite. Se gândeau oamenii pe atuncea, nu numai la schimbarea unui fel de mâncare cu altul, care, dacă este bine gatit, poate sa fie mai gustos decât celălalt, ci la înţelesul acestui post. Dacă ne oprim noi dela unele plăceri ale mâncării, e din două pricini: întâiu pentru că astfel, prin mica noastră suferinţă, cinstim si răsplătim cat de puţin măcar din milostiva suferinţă a Dumnezeului care s’a coborât din cer şi a pătimit ca om pentru mântuirea noastră, şi, al doilea, pentru a ne curăţi prin lămurirea gândului în trupul neîmbuibat, în vederea ceasului de bucurie a Învierii. [Read more…]

„Moş” bun

Îmi place tare mult cum şi-l imaginează si exprimă pe Dumnezeu poporul român in creatiile sale populare. Dumnezeul la români este milos, blând, împăciuitor, luminos. Un bătrân întelept, moş, care revarsă peste tot si toate seva bunătăţii şi-a luminii.

I.

Oare de ce zbiară oile acelea?

Ale cui sunt aceste oi

De zbiară aşa de frumos

Şi frumos, şi cuvios…

Păstorul răspunde cu smerenie:

De-ale Tale

Cu ale mele.

Eu le pasc,

Tu le păzeşti;

Eu le mulg,

Tu le-nmulţeşti,

Eu le tunz

Tu mi le creşti…

G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 41. [Read more…]