Ne-reprezentarea politică a ţăranului român: durere si oportunitate

Ultimul recensământ ne informează ca populaţia rurală din România reprezintă 45% (47% dupa alţii) din totalul populaţiei; cam câtă ţărănime (fermieri si ţărani la un loc) avea America in anul 1930. Cu alte cuvinte, doar ceva mai puţin de jumătate dintre români sunt ţărani.

Ţărani care traiesc in ţară si la ţară – mai marea sau mai mica lor gospodărie. Ţărani trecuţi in ultima sută de ani prin două războaie mondiale, prin aburii reci ai comunismului si prin aburii fierbinti ai capitalismului. Azi, imbracati in straie de sinteza arhaico-moderne si mesterind, cate unii, la dracoveniile mobile de ascultat muzici si de vazut filme. Si totusi tarani care lucreaza pamantul, asa faramitat cum a fost  el “proiectat” de elita post-comunista. Tarani care, macar in prag de sarbatoare, mai poarta cu mandrie straiele populare (mostenirea milenara daco-geta cea mai pregnanta), mai incinge cate o hora la nunti, mai doineste, si mai zice cate o snoava la sezatorile ad-hoc din mijlocul satului. Tarani care ingrijesc de Biserica lor cosmic-crestina, de legatura lor cu absolutul si cu cele necuprinse. Tarani care, desi afectati de “pub-izare” (in varianta locala, de carciumizare) si de (post) modernizare fortata reprezinta, cred eu, cea mai insemnata baricada in calea uniformizarii si topirii noastre in supa mondiala, o resursa critica a regenerarii traditiilor si identitatii nationale, si o resursa economica fara de pret. [Read more…]

Călătorului îi şade bine cu drumul. Vacanţă in România?

Pentru cei care locuiesc in strainătate si intentionează sa plece în vacanţă în România doar timpul ar putea constitui o problemă pentru că multe ţinuturi carpato-dunărene  merită călcate de călător.

Dacă doriţi sa vizitaţi înălţimile Carpaţilor fireşte ca puteti alege locurile cunoscute de pe Valea Prahovei, Munţii Făgăraş sau Valea Arieşului. Există însă şi alte locuri, “de taină”, care merită atenţia călătorului obişnuit cu drumul. Pentru cei care caută nu numai minunile naturii dar si fiorul identitătii româneşti, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei pot fi acum vizitate organizat. În timpul unei asemenea călătorii cei mari si cei mici se pot bucura atât de vederea cetăţilor si templelor dacilor, cât şi de poveştile cu oamenii locului, dacii “adevăraţi”, focuri de tabără, sau vizionarea documentarelor care prezintă tradiţiile ancestrale ale culturii înaintaşilor nostri. Tainele dacilor nemuritori mai pot fi re-trăite şi prin colindarea muntelui lor sacru, Muntele Ceahlău. În acest ţinut, călătorul are posibilitatea de a se bucura de priveliştea de pe Vârful Toaca, de enigmaticele umbre tridimensionale piramidale care apar anual in văzduhul acestor munţi, sau de muzeul celebrei Culturi Eneolitice Cucuteni de la Piatra Neamţ. Şi dacă tot ajungeţi în ţinutul acesta şi mai aveţi timp, o incursiune pe tărâmul sfânt al mânăstirilor Bucovinei n-ar putea decat să vă aducă cu o poşta mai aproape de infinit. [Read more…]

Relaţia intrinsecă dintre ospitalitate şi manea…

Jean Richepin, poet francez care a facut o pledoarie frumoasa Romaniei in 1918 la Versailles, spunea despre relatia dintre romani si tigani:

“Acesti eterni nomazi, care nu se opresc nicaieri, s-au oprit totusi in Romania, asa de bine s-au simtit aici si s-au oprit pana intr-atat, incat au uitat limba lor si au scris, ba nu, au facut cantece romanesti. Este singurul exemplu de tigani care, strabatand lumea intreaga, au uitat limba lor misterioasa si au vorbit limba tarii in care se oprisera. Cred ca nu exista in lume un success de simpatie atat de mare ca acesta. Succes tot atat de mare ca si cum ai ajunge sa imblanzesti un lup, sau sa iei un vultur pe varful degetului si sa-l faci sa cante ca o privighetoare. Ei bine, aceasta au facut-o Romanii prin bunatatea lor, prin duiosia lor.

Sa zicem ca datorita ospitalitatii noastre au ajuns sa cante romaneste. Dar cu maneaua au luat-o mult pe de laturi. Maneaua e cantata in romaneste, dar nu in spirit romanesc… Cand si alte popoare vor deveni la fel de „ospitaliere” vom auzi probabil manele si in alte limbi. Pana atunci ne putem doar imagina cum o suna o manea in germana lui Goethe sau in franceza lui Voltaire…:)

Sursa:

 J. Richepin, L’ame roumaine in volumul la Roumanie, bibliotheque de l’union francaise dirigee par Paul Gaultier. Paris, pag. 136-137.