Mic prinos şi flori Armatei Române

Nu mă adresez celui care n-are nimic de simţit pentru trecutul neamului si ţării lui. Acesta n-are decât sa vieţuiască în prezentul si viitorul lui gândind în continuare că tot ceea ce are si ce n-are e rodul muncii lui individuale; că tot ceea ce i se întamplă, parafrazându-l pe Sartre, se datorează exclusiv acţiunilor propriei fiinţe. Îi recunosc însa dreptul de a fi aşa şi nu voi scoate acul să-i dezumflu, zic eu cu iertare, goliciunea. Cel puţin în această privinţă, zicala “de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere” se potriveşte de minune.

Mă adresez însă celui care ştie si simte că nu există decât ca o verigă în lanţul spiralat al devenirii unui neam, comunitate, sau naţiune. Oamenii vin, participă la “marea trecere” si pleacă, credem, la cele veşnice, urmând ciclul firesc al vieţii, traversând bornele magice ale copilăriei, maturităţii si batrâneţii. Înveşmântaţi în copii, părinţi şi bunici ne petrecem la cele neştiute şi eterne în suman de strămoş, rămânând cumva şi aici sub formă de basm, învăţător, sau sfânt (ori diavol pentru stramoşii cei rai), în memoria celor care duc veacul mai departe.

Neamurile, comunitaţile si naţiunile stăruie însa mai mult, mimând cele veşnice mult mai curajos, tocmai prin memoria noastra. Păstorul şi plugarul n-au murit pentru că încă îi căntăm în tradiţiile noastre populare. Aşa cum n-au dispărut nici marii nostri invăţători pe care-i ţinem în trezvie recitându-le versurile, citindu-le poveştile, admirându-le sculpturile si tablourile, sau menţionandu-i în anumite lucrări stiinţifice; învăţând neîntrerupt de la ei. [Read more…]

Jumătatea de oră şi veşnicia la Şcoala Românească din Toronto

Copii Sarbatoarea Romanilor Septembrie 2012

Marele etnomuzicolog român, Constantin Brăiloiu, spunea odata ca numai prin cultura noastră ţărănească vom însemna ceva în lume. Cumva, printr-o inlantuire abisala a generatiilor vechi si noi, a veacului trecut cu cel prezent, Scoala Romaneasca din Toronto a implinit cu prisosinta, la 6 septembrie la Sărbătoarea Românilor din Toronto, îndemnul acestei personalitaţi exemplare a culturii române.

Îmbracati în straiele noastre ancestrale, provenite din mai toate zonele României, de la Ţara Lapuşului si-a Maramureşului până in Dobrogea, din Moldova până in Oltenia si Banat, copiii români au demonstrat la această sărbătoare că sâmburele nostru identitar este mai viu ca niciodată. Parada straielor populare ne-a reamintit cum se mai poartă un clop de paie sau unul cu pene de păun, cum se mai leagă un brâu multicolor sau tricolor în jurul şoldurilor curate ale copiilor, cum se mai potriveşte o maramă de borangic în jurul capului, sau cum se aranjează poalele si catrinţele fetiţelor pentru a le veni mai bine. [Read more…]