Poezia nepoetului: Păpădia Tatălui

Papadie galbenaPăpădia Tatălui

 Păpădie galbenă,

De Tatăl dăruită.

Făt al Soarelui aprins

Şi-al Lutului din jos.

 

Dezmierdată de pacea Cerurilor,

De Vânturile de sus.

Zânele-ţi jucau, râdeau,

Zărind că vii din Soare.

 

Şi s-a făcut să te iubesc, făloasă galbenă,

Şi te-am vârât în suflet.

Şi dor mi-era de tine

Şi-aşa, scăldată-n mine.

 

Şi n-am ştiut

Că Tatăl desenase,

Ca tu să te desfaci,

Să zbori ‘ndărăt spre Soare.

 

Acum mi-e iarăşi dor.

Şi cât amar de dor

Mă mistuie,

De când te-ai risipit din mine.

 

Dar Tatăl vru aşa.

Papadie cer