Dincoace de dreapta si de stânga…

…suntem noi: poporul. Noi, cei care am incuviinţat a fi conduşi de aleşi, pentru că, sigur, cineva trebuie să guverneze dacă nu vrem să cădem in mrejele anarhiei, să ne de-statalizăm. Noi, cei care chiar dacă nu ştim exact care sunt diferenţele dintre dreapta şi stânga spectrului politic, punem ştampila pe una sau cealaltă aripă a păsării politice, nutrind, simplu şi inocent, speranţa că ne va fi mai bine. Noi, cei care făcând politica reală o dată la patru ani, ne vedem în restul timpului de vieţile noastre, de nunţi si botezuri, de înmormântări si parastasuri, de bunele si rele lumii, de-ale cerului si de-ale pământului. Noi, cei care înca ne bucurăm de un răsărit la mare, sau de un apus la munte, mai degrabă decât de o maşină luxoasă. Noi, cei care încă credem că nu există o legatură directă şi necesară între fericire si bani; dar credem cu tărie că există una între fericire si dragoste, intre fericire si dreptate. Noi, cei dincoace de dreapta şi de stânga…

Pe axa dreptei şi stângii sunteţi voi: politicienii. Voi, purtaţi de pasărea politicii, aşezaţi când de-a dreapta când de-a stanga spinării ei după cum bate vântul interesului personal şi nu naţional, aţi uitat de noi. Voi, cei care în loc să vă sacrificaţi pentru noi, ca orice bun comandant, vă îmbuibaţi fără ruşine din roadele produse de noi, din PIB-ul si taxele noastre, uitând iarăşi şi iarăşi că noi avem nevoie, mai intâi de toate, de spitale, de şcoli, de drumuri si de justiţie, ca oricare naţiune europeană civilizată. Voi, cei care aţi uitat de faptul că ne reprezentaţi, si că onoarea de a ne reprezenta nu se terfeleşte, indiferent de condiţii. Voi, cei care aţi denaturant in mod repetat politica, conducerea treburilor cetaţii adicătelea, (de si re)căzând din nou in politicianism. Politicianism, definit limpede de C. Rădulescu Motru înca de acum şaptezeci de ani, pe care v-aţi grăbit să-l (re)îmbraţişaţi mai mult decât conştient:

“Un gen de activitate politică sau, mai bine zis, o practică meşteşugită a drepturilor politice, prin care câţiva dintre cetaţenii unui stat, tind si uneori reuşesc să transforme instituţiile şi serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, cum ele ar trebui să fie, in mijloace pentru realizarea intereselor personale. În această practică meşteşugită însă nu se recurge la influenţa tradiţiunilor sau la violentă; ci ceea ce este caracteristic în practica politicianismului este că transformarea amintită mai sus se operează cu insăşi consimţământul acelora, cărora ea este menită să le aducă o pagubă. Politicienii sunt considerati de nepoliticieni o plagă, dar nicidecum niste despoţi.” (C. Rădulescu Motru, 1940)

Noi, cei de dincoace de dreapta si de stânga, am văzut, am auzit, am simţit, cum ceea ce trebuia sa se manifeste ca o elită post-comunista capabilă să ne conducă înţelept prin lumea turbulentă în care am fost vârâti, a devenit o plagă la fel de soioasă ca precedentele. Ascunşi după ideologii şi doctrine, care mai la dreapta, care mai la stânga, în care nici voi nu credeţi, şi însoţiţi de republici întregi de avocaţi şi judecători care vă legiferează necontenit fărădelegile, ne-aţi (ne)călăuzit pe noi nepoliticienii, când la dreapta, când la stanga, fără a fi în stare a face măcar un singur pas inainte:

Cine simte înapoia lui Istoria, cine simte Dacii loiali şi modestia voievozilor şi dârzenia răzeşilor, cine simte că pe acest pământ românesc s-a vărsat atâta sânge numai pentru a păstra neştirbitã omenia – şi în care cauzã am pierdut cultura si civilizaţia, în veacuri de luptă – acela nu-şi poate uita mintea nici la stânga, nici la dreapta. Pentru acela, există numai un drum: înainte. (Mircea Eliade, “Contra dreptei si contra stângii”, în Credinţa, An II, 14 Februarie 1934, nr.59, p.2)

Noi, nepoliticienii, cei de dincoace de dreapta si de stanga, nu am cerut ca voi politicienii să vă autodepăşiţi, să faceţi saltul dincolo de dreapta si de stânga. Să deveniţi nişte “suprapoliticieni”, clarvăzători, geniali; deşi tare ne-ar fi plăcut… V-am cerut numai, ca, aşa cum lucrurile se fac mai bine cu ambele mâini, şi voi, şi cu dreapta, si cu stânga, şi, mai ales, cu omenie, să ne ajutaţi sa mergem înainte.